Fericirile sunt mereu altele. Amintirile sunt mereu altele. Corpul asta e altul. Si atunci unde sunt eu? Sunt eu in nostalgie. E singura mea certitudine. Pentru ca nostalgia nu are nevoie de memorie, ci doar de un corp in care sa fie si doua tample. O toamna si un arcus de violoncel, putin zgomot de fond, un caine, o toaca, o vaca.