Marim spiritul lui Kant care ne-a înălțat. Nu prin ideea in sine. Ci prin curajul ei. Kant cunoaștea cel mai bine limitele rațiunii. Si totuși, asta ne uimește la opera lui. Ca nu a cedat in fata neantului, a vidului ce se anunța când ideile nu mai au nici o forța de a pătrunde dincolo, de a transcende. 

Poate Kant nu face nici cât o ceapa degerata. Dar sunt oameni care și-au dedicat întreaga viața unei singure idei din opera lui. Și asta însemna, dincolo de ceea ce se vede, iubire! Sa încerci sa îl cunosti pe aproapele tau ca pe tine însuți. Iata adevarata filosofie. Care se traduce prin dragoste de Adevar. 

Pentru mine filosofia speculativa cât și cea sistemica e trăire. E mister. E întâlnirea cu o idee, cu omul, cu universul pe care și-l creaza. Ce dacă e doar o idee? Ce dacă mâine nu mai e valabilă? Florile nu sunt la fel? Trecătoare? Efemere? Tot ceea ce facem și gândim are valoare. Nu in sine, ci prin sine. Intru ființa. Asta e arta, filosofia, destinul.