Ma încearcă acea neliniște
După o seara perfecta
In care oamenii nu s-au dedat
La băut și la mâncat
Dar au dansat pana la amețeala.
Ma încearcă acea neliniște
a meselor părăsite
un film și o coloana sonora
Amintind pe toți cei care
au făcut posibil acest sfarsit de an.
Ma încearcă acea neliniște
Paroxista, a degetelor de pianist
Cand tot corpul fredonează
Un acord de jazz si Un regret
Ca totul e doar un vis.
Ma încearcă acea neliniste
de care se plânge Serenus
De legănare, de rău de mare
nelinistea mieilor și a frunzelor
A iubrilor si a nostalgiilor.
*
A trecut Revelionul... Ca si cum, a trecut Acceleratul. Toparceanu?
RăspundețiȘtergereAs mai vrea si eu asa o serata...
Anyway, La Multi Ani!
Topârceanu? Ce e cu el? La mulți ani!
RăspundețiȘtergereCitind poezia ta mi-am amintit de Acceleratul, a lui Toparceanu. Un climax, si o stare de dupa. Cred ca si eu am trait "nelinistea' asta. (Nu eram total sigura ca e a lui, acum m-am uitat)
RăspundețiȘtergereSe numește sindromul depresiv post-vacanța. Dar poate veni și după o noapte de dragoste Intensa.
RăspundețiȘtergere