Fiecare cuvant, fiecare propozitie e o constrangere. Odata ce am inceput nu mai pot sa scriu orice. Trebuie sa tin cont de timpurile verbale, de intamplari, cu greu pot schimba pasaje, reinventa trecutul. Cu fiecare cuvant, povestea moare. Cu fiecare cuvant aluneca spre sfarsit. Si ma frustreaza asta. Pai cum asa, cum naiba? Imaginatia nu e libera? Am crezut ca pot sa scriu ce vreau, ca nu am nici o limita...