Se pare, prea bunul meu prieten, ca apa sărata are proprietăți terapeutice, mai ales dacă suferi de boala filosofilor, care e sora buna cu moartea.  Am închis ochii si m-am lasat așa purtat de curenți spre insule de glasuri și voci, ca si cum as fi prins diferite frecvente ultrascurte la un radio vechi. Aici bulgarii, aici lipovenii și rușii, aici cota Dunării in șapte limbi, aici bătrânii vorbeau despre politica, alții despre binefacerile si minunile acestor bai, despre ploaia care se anunța și care avea sa mature totul in cale… 

    Sarea cu aerosoli desfunda narile, mirosul este mai viu ca oricând, amplificat de namol, alge si mal ce fac din simturile olfactive o experienta intensa. Mai ales doamnele emanau tot felul de feromoni, ca niște flori purtate de vant. De sus, prin ochii unui pescăruș, nu eram decat niște pălării la apa, împinse de val la țărm. Numai luate ca întreg aceste discuții efemere, banale, numai așa poti desluși imaginea divina care le anima. Iată o priveliște! mi-am zis… Iată un loc spre care sa îți indrepti privirea, și sa te uiți la fiii oamenilor… Sa apleci urechea la rugăciunile lor... La planurile lor de mâine.