Vis de argint

—Viața nu are un sens, i-am zis 

pentru ca toate lucrurile 

sa fie egale și depline in sine

sa nu poată spună nimeni apoi:

“Eu am trăit o viața mai plină”.

—O piatra nu trebuie luată și aruncată  

Ea și-a găsit locul, liniștea și pacea

Îmi spuse bătrânul privind lacul. 

—Nu zborul vreau sa îl deprind, 

Caci nu tânjesc după libertate

Doar vreau sa las in urma

ca pe o pasare moarta, 

greutatea acestui trup. 

—Lucrurile care nu au suflet

Devin mai grele ca pietrele. 

Numai așa îți vei găsi statornicia, 

Lasand vointa ta forțelor gravitaționale.

—Doua palme deasupra pamantului 

E tot ce mi-ar fi de-ajuns, i-am zis.

Batranul tacu și își mângâie barba. 

Am profitat de aceasta liniște…

—Nu as vrea sa ma mai întorc 

Din sferele cele mai înalte

Căci depresia asta nu e o boala,

Asa cum de multe ori numim viața,

Ci reminiscenta unei trăiri sublime. 

—Exiata o cauza, o forța care muta munții

Batranul lua piatra și o arunca in lac

și piatra, pentru un scurt moment 

simți forța care anima toate lucrurile.

—Tot ce vreau e sa ma întorc acasă!

Sa îmi cunosc adevăratul Nume. 

Sa fiu…O entitate. Intr-o pajiște cu flori. 

Jucăușa. Ca dansul apei dintr-o peștera

Ca râsul inocent al unor fete la scăldat, 

nu vrei sa te apropi prea mult de ele

Căci oricând aceasta fragila somnolenta 

Te-ar putea trezi la viața, la realitate.