Ma gândesc (adică meditez)... după vechiul obicei. Ce înseamnă " a umbla cu Dumnezeu?"... 

"Ce-faci-vaca", ma priveste printre gard dintr-un tablou. E încoronată. Nări. Bot. Antene. Mustăți. Ochi, gene. Ce-faci-vaca?

Mica zeitate priveste infinitul intr-un coteț de găini. Am pus multă energie in el. De vina e dihorul. 

Materia: pretextul sub care linii de forța divine se transfigurează in Semnificații. 

Cuibarul: alchimie prin care minunea apare in fan sub forma unei sfere alungite. Rămâne doar urma...

Vreau Semnificații. Vreau sa înțeleg acest univers constrângător. Ma strânge. Dati-mi un trup, voi, Munților! 

Estetica. Frumosul. Sa faci rai din ce ai...iată cum poți sa privești prin ochiul mei. Chiar si un coteț.

Toată aceasta punere in scena, jocul, școala, banii, munca, iată pretextul. 

In genere trăiesc lucruri mici, vreau sa le gândesc, sa explic, dar sunt atat de mici...încât nu mai rămâne decât Nostalgia din ele.