Uneori îmi vin
Așa
Cuvinte in minte
Is nice to share your
Loneliness
Sau
Cum suna asta
I dance only in front of
Mighty G. O. D.
is so fuckin' beautiful
Dar
Când ma vei trezi
Din visare
La ora trei și jumate
Ceasul din spatele
Statuii lui Carol
va bate
fix de trei ori.
*
Unde ar trebui
sa ma opresc ca sa fie
o seara perfecta
Când tu nu treci
Niciodată pe rosu?
Așa crezi tu
Ca toți care merg
In spatele tau se țin, ca mine,
după fundul tau.
Și eu te aștept in strada
o mașina opreste la semafor
lasă geamul fumuriu jos
și unu cu ceafa lata
striga la mine prin vocea
unei fetițe de opt ani
Fuck you!
Ai avut o seara perfecta
Fuck you !
Și scoate pe geam un pistol
Și trage in mine cu apa
Rece ca gheata
In piept și peste fata
Sa ma trezească
La viața.
*
Păstrează-ti!
mi-ai spus
păstrează-ti versurile
Pentru nopțile
in care
nu vei mai găsi
Sub ghiveciul cu flori
Cheia de la intrare.
Viața e gri cu roșu, albastru, verde și mov. Nimic nu se schimbă, dar totul e-n mișcare. Când toate piesele vor cădea pe culoarea potrivită poezia își va găsi locul. Nu trebuie ștearsă, ci conservată, păstrată pentru zilele gri, și pentru cele roșii sau mov. Proza pentru cele verzi. Glumele pentru cele albastre. Totul are rostul lui. Anticamera are rostul ei, ca și postările. Așa cum tu citești postările vechi de pe blogurile pe care obișnuiai să le urmărești, poate așa te citește și pe tine altcineva, așa te va descoperi altcineva. Lasă postările să trăiască, n-au nicio vină.
RăspundețiȘtergereBine, inteleg, va trebui sa fac un compromis. Vor salva in primul rand versurile. Apoi acele posturi general-universale.
RăspundețiȘtergereDar framantarile zilnice, gandurile lipsite de relevanta, actualitati si alte idei care peste o zi, o luna, un an nu mai au relevanta nu am de ce sa le salvez. Ele pot fi rescrise in acelasi post.
Pana la urma nu traiesc decat aceeasi zi sub diferite forme. Cand totul e pe fast-feed exprimarea e si ea destul de cruda, forma neglijenta si gandurile mai putin controlate. Deci in final, cred ca e mult mai autentic.
Scrie cat vrei, când ți se pare ca este bine și despre orice. Fii tu însuți, ca și până acum, și nu te lăsa influențat de de senzațiile negative pasagere. Câteodată ritmul vieții e staționar, dar este doar o aparență.
ȘtergereScrie-mi. L
RăspundețiȘtergereTi-am scris. In caz ca n-ai sa ma recunoști.
RăspundețiȘtergereD.M.
Ce-i cu tine? L.
RăspundețiȘtergereÎncerc sa ma regăsesc.
RăspundețiȘtergereD.M.
E doar letargie de vară, în curând va fi mai bine, u te grăbi cu deciziile.
ȘtergereAșa e. Toate stările sunt trecătoare. Asta fac aici. Le las sa treacă. Mersi
ȘtergereAsa imi vin si mie cuvinte, dimineata, seara cand ma culc, si persista, ca la un moment dat trebuie sa scriu si ceva iese in jurul lor :))
RăspundețiȘtergereUnele versuri vin când nu ma simt deloc inspirat. Și când nu am chef de versuri. Și vin așa, din te miri ce. Problema e ca persista. Așa au apărut ultimele doua poeme. Începi cu versul enervant și nu știi ce iese. E ca o terapie, un vis conștient. Îți arată calea, problema.
RăspundețiȘtergereExact asa!
RăspundețiȘtergereVad ca aici apar comentariile de la mai multe postari. Nu crezi ca e mai neclar asa? Apropo de noul tau format...
RăspundețiȘtergereDa. E confuz. In cazul asta cred ca o sa las versurile și o sa ma limitez cu postările la esențial.
RăspundețiȘtergereOare este înțelept să-ți păstrezi versurile până când nu vei mai găsi cheia de la intrare sub ghiveciul cu flori? În definitiv versurile te găsesc pe tine….bucura-te de amândouă, deschide ușa și lasă versurile să-și spună povestea, ca de obicei.
RăspundețiȘtergereDana, poate ca versurile sunt facute sa deschida usi.
RăspundețiȘtergere