Mica zeitate

Treceam pe lângă trandafiri albi

Și ei

Și ei ma agățau cu parfumul lor

Iarta-ne! 

Ridicam din țărână rândunele 

Si ele 

Și ele cu ochii albi și aripi frânte 

Ciripeau

Ca dupa un ultim zbor fulgerător 

Iarta-ne!

sa va iert frumusețea ?

Sa va iert 

dorul de veșnicii? 

Cine sunt eu

Sa iert mereu ceea ce iubesc

Și moare?

As putea sa iert Cerul senin 

pentru o zi cu tine 

As putea sa iert Marea albastra 

care mi te-a dat

Pământul cu care ai lipit iarna 

Crăpăturile sobei. 

Și mai ales zăpada, zăpada 

Care ne ninge

mormintele noastre albe și reci.