Îmi trăiesc viața
Cu atâta simplitate
Ca și cum as fi fost
de când ma știu
Un om, ci nu o pasare
Îmi trăiesc viata
cu atâta naturalețe
Ca și când as fi mers
de când ma stiu
In doua picioare
Trec pe bulevardul Carol
spre Plantelor
Ca și cum nu as trece eu
ci însăși Timpul
Las în urma casa Angus
Club Q, florăria Bloombox
Îmi trăiesc viata
ca și cum, ca și când
asa, proximativ.
Un singur lucru ma oprește
în fata la Fornetti,
ca în ziua aceea
Cu aroma de chimicale
de E257 și guma
Un singur lucru ma oprește
Sa trec strada...
O pereche de aripi frânte.
Cateodata asa se intampla, chiar si de Anul Nou... aripi frante... Noi vrem sa mascam totul cu veselia...
RăspundețiȘtergereLa mulți ani!
RăspundețiȘtergereTociam, ca nu vreau sa maschez nimic. M-am obișnuit sa fiu om.
Da, asta am vrut sa zic. Stiu ca tu nu maschezi, ca scrii ce traiesti. Am mentionat de tendinta generala de a se masca cu veselia Sarbatorilor chiar si "aripi frante," adica in contrast cu ce ai scris tu. Diferit de cliseele care se posteaza in perioada asta, si de aceea de apreciat.
RăspundețiȘtergereLa multi ani! (mai merge si un cliseu mic si dragut :)))
Mulțumesc pentru aprecieri. 😊
RăspundețiȘtergereFornetti nu e cel mai rau loc din lume să te oprești
RăspundețiȘtergereO, Bătrâne, mai bătrân decât cuvintele mele... Ce surpriza, ce an nou începe cu tine!
RăspundețiȘtergereChiar ma gândeam ca m-au cam lăsat puterile cuvintelor, și ca ar fi cazul sa încep anul cu tacerile lor.
Dar dacă tot te-ai oprit și tu la Fornetti, n-am cum sa nu trec strada.
Să treci strada asigurat, avem nevoie de tine.
RăspundețiȘtergereTrec cu mare bucurie, de fiecare data când apare un post bunul Edu.
RăspundețiȘtergere