Bătrânul s-a întors. Mai bătrân decât cuvintele ce le poarta în buzunare. Din margele ne va ridica o Catedrala cu vitralii. Ne vom închina iar la chipul fecioarei ca în vremurile bune.
Bătrânul s-a întors din tranșee al treilea an dupa scripturi. Nu îl întrebati ce a văzut cu ochii, ce a pipăit cu palmele.
Bătrânul s-a întors ca la propriul mormânt. Sa își vadă chipul în oglinda căci a fost contemporan cu norii, cu pietrele, cu primele noastre cuvinte...
Haiawatha aici:
RăspundețiȘtergereDraga Domnule D e mult prea mult. Multumesc.
Despre varsta, a venit o realizare ca nu mai sunt tanar nici eu si nici generatia mea. Norocul a fost ca a venit acum cand sunt bine, cum se zicea la tzara (cu accent moldovenesc): cand sunt lichit.
E bine ca vârsta asta sa te prindă împlinit. E mai ușor de acceptat fiecare an. Mai ales cu un pahar de vin.
RăspundețiȘtergereLa fel de esențial e sa realizam, cum bine zici, ca mergem spre Soare o data cu generația noastră, ca o caravana prin desert.
Faină idea asta a unei caravane, una după alta, și mai faină idea că viața poate fi văzută și ca un deșert. Creștini ar fi de acord cu viața ca un drum spre mântuire, spre oază.
RăspundețiȘtergereCe facem cu cei care și-au pierdut credinta, care nu mai caută mântuirea, atrași de mirajul desertului?
RăspundețiȘtergereSunt tot mai mulți, suntem tot mai putini, Oaza e tot mai departe...
Eram gata sa cred ca e vorba de tine. Dar nu... ma bucur...
RăspundețiȘtergereBunul Edu, îți ziceam ca nu mai știu nimic despre el. Și eu ma bucur ca și-a făcut apariția, ci nu oricum, ci în stilul lui dulce-amărui.
RăspundețiȘtergereImi amintesc. E fain cand dupa o absenta justificata regasesti o relatie ca un obiect pe care l-ai lasat pe masa inainte de plecare. Si e la fel. E si "aerul nostalgic..."
ȘtergereÎmi place la "batran" aerul nostalgic, fără a cădea însă în regrete.
RăspundețiȘtergere