joi

GenZ


Am blog, ca un barbat adevărat 
cu suflet de arhiva .zip
Amintirile-s ca niște shot-uri 
luate cu puțină sare. 
Te scroll-uiesc din când în când, 
dar nu prea des
doar cât să-ți dau un heart 
sau un facepalm, oricum,
nu însemna nimic. 
Dar știi ce? E ok să nu fim 
conectati, 
pentru că viața nu e un feed 
cu highlights, 
e doar un mix messy de reels, 
memories, și buffering. 
De ce sa mai cauți sensul vieții 
dacă ai semnal la telefon? 
Când te invit la un suc, 
tu îmi recomanzi Nokia 
cu clapeta din 2008. 
Dar cel puțin, nu ți-am propus 
o plimbare în Cișmigiu. 
Ai fi spus ca e baby-core 
vibe cu noslagie. 
Și nu, 
azi nu m-a supărat 
nici capitalismul nici realitatea, 
de care te plângi. 
Nu cred în Moș craciun 
asa cum nu cred 
nici în casa de pensii. 
O sa fim salvati toți de UBI. 
Întrebarea e daca 
exista viata după moarte? 
Dacă nu, ia-ți un meme 
si un xanax. 
Te ghost-uiesc când ți-e lumea 
mai draga 
Gen poof, dispărut, vibe evaporat. 
E ca și cum ai da skip 
la toate tutorialele 
despre fericire și apoi, boom
totul se rupe în pixeli. 
Anunțuri cu joburi fake, 
40 de ore, nimic nou,
E maratonul clasic al adultului. 
Și nici măcar nu am timp 
sa ma plâng,
ca vine next trend și trebuie 
sa fiu fresh, cu energie 
sa dau swipe, sa nu pierd 
nimic. 
Totul vine la pachet 
ca un Happy Meal. 
Ne tavalim puțin prin ironii 
și real talk, 
pana facem o mutare serioasa 
un deep dive in Viața,
Un feeling cu glitch 
care nu te reprezinta. 
Când vei epuiza tot jargon-ul, 
va cădea atunci și filtrul.
Va rămâne o notificare 
pe care ai uitat sa o deschizi, 
de la o aplicație inutilă. 
Să fii vindecat azi e ca și cum 
ai ieși dintr-un escape room 
emotional. 
Ai dat unblock la traume, 
uninstall la iluzii, update la sistem. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu