Uneori la ore târzii, mai caut prin bloguri. Cel mai drag îmi e Edu, dovada ca prietenia, iubirea și admirația dintre noi trece dincolo de eros și tanathos.
L-am regăsit, pe atunci puțin înțelesul Florea Mihai Ionuț, cu poeziile lui mistice. Și nu știu dacă asta e, tristețe, iubire, sau poate un amestec de băuturi tari.
E adevărat ca si melodiile din ultimul album au amplificat puțin starea asta, de tragica și sublima nostalgie. Si noaptea, noaptea care mereu mi-a potentat trăirile. Orele târzii.
Eram altfel? Eram. Eram mai interesați unii de alții, mai sinceri, mai inocenți poate. Nu știu, poate mai entuziasmați ca ni se deschidea o fereastra spre anticamera celui de lângă noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu