Iti spun tie, cel care nu vei ma fi, Davide! pentru ca omul se naste...
Tie iti place clipocitul apei, iti pace balta alba,
iti place raza soarelui de argint cum ingheata apele, baltile, la miaza-zi,
si luna si cerul de lapte, si anotimpul zeilor, si florile ce dorm pe camp,
cu capul plecat ca magarii sub stele si oile in staulul Domnului.
Dar mai mult decat toate acestea tie, Davide, iti place femeia.
Tu cand erai mic, erai atat de mic incat dormeai pe pantecul unei femei.
O mie de ani de singuratate, te-am zarit ud pe pamantul gol.
Atunci nu era Dumnezeu, era doar Femeia, si din femeie nu era decat respiratia,
cum dimineata nu-i decat Ceata, o reminiscenta a primelor zile.
Ti-am spus tie, Davide, celui care vei fi...prins intre cele doua clipe de un gand.
Tie iti place clipocitul apei, iti pace balta alba,
iti place raza soarelui de argint cum ingheata apele, baltile, la miaza-zi,
si luna si cerul de lapte, si anotimpul zeilor, si florile ce dorm pe camp,
cu capul plecat ca magarii sub stele si oile in staulul Domnului.
Dar mai mult decat toate acestea tie, Davide, iti place femeia.
Tu cand erai mic, erai atat de mic incat dormeai pe pantecul unei femei.
O mie de ani de singuratate, te-am zarit ud pe pamantul gol.
Atunci nu era Dumnezeu, era doar Femeia, si din femeie nu era decat respiratia,
cum dimineata nu-i decat Ceata, o reminiscenta a primelor zile.
Ti-am spus tie, Davide, celui care vei fi...prins intre cele doua clipe de un gand.
