Cand a intrat profu in clasa, fara nici o introducere a inceput sa ne recite, cu inflexiuni leganate, cu un timbru vocal elogios ca un cal luat usor la galop, ta-ta-tam, ta-ta-tam: Un print din Levant indragind vanatoarea prin inima neagra de codru trecea...Si noi la fiecare sfarsit de strofa ziceam: Taci! Iar profu zambea ca un colt de mistret Croindu-si cu greu printre randuri cararea canta dintr-un flaut frumos si zicea: Veniti să vanam în paduri nepatrunse mistretul cu colti de argint, fioros. Dar noi raspundeam intorcandu-ne: -Taci.. Si dintii sclipeau ca un colt de mistret. Mai bine ia cornul si suna intruna. Să suni pana mor, catre cerul senin... Atunci am tacut si noi, insa foarte putin.
