*
Seneca mi-a întins mâna
Chiar înainte sa ies pe ușa
Ia-ma cu tine! mi-a spus.
Salveaza-ma de sărbători
E o Nebunie fără sfârșit
O neliniște printre enciclopedii
Care ma strâng ca un pantof
Din stânga și din dreapta
Oameni care se frământa și aleargă
Spre disperarea tăcerilor
pipăisem înainte multe coperți
fara sa simt nimic,
caci nimicul nu anima.
Nu mai vreau sa știu,
Vreau sa fiu! i-am zis.
Și de atunci suntem împreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu