marți

De dragoste



Ma uit la acest măgar intins 

 in pajiștea cu flori de păpădie 

Și nu ma recunosc in  chipul lui

Doar ca iubirile și fericirile 

sunt și-ale lui, sunt și-ale mele.

Cu credincioșie m-a purtat 

Prin viața și prin durere 

Chiar dacă nu ma recunosc 

In urechile lui blegi, amintirile

Sunt și-ale lui, sunt și-ale mele.

Eu parca nu aveam copite 

Și totuși, aveam aceleași umbre

Nici blana pe care sa o tund

Și totuși, am trăit aceleași frici

Pe masa de operație întinși 

Când l-am privit de sus in jos

in pajiștea cu flori de păpădie. 

***

2 comentarii:

  1. Omu' trece prin diferte faze/ipostaze, zic si eu, daca inteleg bine...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sf Francisc de Assisi numea măgar corpul pe care îl purta in fiecare zi.

    RăspundețiȘtergere