Televizorul rămas deschis pe canalul Nature in living, paharele cu vin sparte de podea, covorul persan pătat, apa fierbinte si robinetul deschis din baie, sirena ambulantelor ce se aud in depărtare, vantul care bate prin ferestrele deschise, ghiveciul cu flori răsturnat pe veranda, tigara care își da ultima suflare, banda casetei agățată ajunsa la final, bătaia inimii, termostatul frigiderului care s-a oprit, fereastra, vantul, bataia inimii...
Pentru mine? Toate sunt la fel de importante, ca momentul de dinainte.
Nu. Nu mai cred in nici o poveste rostita. Caci nimic, nimic nu poate cuprinde Esențele... a ceea ce simt, sunt si trăiesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu