Când am găsit cutia cu diapozitive
Am avut un sentiment ciudat, familiar
Ca si cum as fi trăit un șir de vieți neîntrerupt.
Băiatul asta e doar o alta parte din mine.
*
Nici măcar nu știu dacă mai trăiește...
De ce ar fi aruncat la gunoi memoria?
Prima lui mașina, întâmplator și a mea
Tot o broscuța wv, tot pe la vârsta asta.
*
Și mai ales picioarele goale, gleznele.
Umbrele copacilor și frunzele
Poziția corpului și privirea dincolo
arătând spre ceva ce nu se vede in poze.
*
Ce înseamnă sa fii una cu mașina ta
Sa te indragostesti de nucleul
cel mai dur al pamantului: de fier.
Ce însemna sa fii fost candva un Om!..
*
Ce insemana sa simți materia grea
in picioare, in vene si in pietre
forța gravitațională a pamantului
nervii in acest corp firav, claustrofob!
Foarte interesant. Ce păcat ca nu exista colecționari de obiecte vintage la noi, aici totul se aruncă, până și amintirile.
RăspundețiȘtergereNu ma pot numi un colecționar. Nu mi-as permite sa transform casa intr-un muzeu. Trăiesc in timpul meu, in prezent. Ma conectez la viitor. Dar văd in trecut mult mai clar destinul.
RăspundețiȘtergere