Ploua cu haine îmi spuse un pictor
Ușor suprarealist
In fiecare zi de joi in târgul comunal
Ai grija,
Sa nu îți cada un bocanc in cap!!!
Doamne,
ploile tale binecuvântate nu cad
Și peste Sahara ?
de ce numai in curtea mea de Arges?
De ce nu ploua
atunci când suntem insetați ?
Și hainele
rămâneau agățate in pomi
Ca globuletele
Culese ca spicele de grâu ale lui Millet
De rudărese.
*
Mâinile
imi zise pictorul după o vreme
E secretul
In palme se afla identitatea noastră.
Vezi tabloul?
"Rudarese la spartul târgului"
se numește.
pe tabloul asta îți pot oferi, i-am zis
Munca mea
palma mea stânga și dreapta bătută
Lumina verii
zaharisita toată iarna in borcan
Și pictorul
o lua pe gârla in jos neîncrezător
In arta mea.
*
Ti-am cunoscut fratele, Teodoru
striga el
dând stuful la o parte cu mâna
lăsând
bocancii pe malul celalalt
Și artistul
Avea degetele pline de culori
Pătate
Ii lipseau doar dinții,
Un detaliu.
Pentru ca el zâmbea numai
Florilor
și păsărilor trecătoare.
*
I-am aruncat bocancii dincolo
Și am vorbit
de pe un mal pe celălat mal
despre cea ce,
in afara de poduri, ne leagă,
despre arta
și despre timp, despre materie
căci el
nu credea in dincolo-de...
râul dintre noi
el credea doar in acest moment
care curge
căci era tare grăbit sa plece
presat
de timpul care se ridica între maluri.
*
du-te, i-am zis
și adă-ți câinele pe seara la plimbare
el va adulmeca
pietrele, lespezile pe care vei trece
dincoace
și adu-mi atunci harta palmelor tale
pe o panza.
Și a revenit pe seara cum am bănuit
Aranjat
Cu tablouri in desaga la Subsuoara
Împreuna,
sa le comentam și sa le privim lung
Nu înainte
Sa imi destainuie puțin din viața lui.
căci ce-i arta
Fără povestea din spatele ramei?
Întâmplare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu