Sunt un colecționar de sentimente neasamblate
De tragedii noi și vechi, de povesti pescărești
Sunt un selector de trăiri spontane printre ruine
Ca un DJ ce caută placa pe care o sa dansam
Nu sunt de aici, dacă ma intrebi, nici de pe-acolo
Sunt doar in trecere prin târgul tău de vechituri
Îți caut trecutul printre cufere cu farfurii și lumânări.
***
Eu... caut Lumina din care își trage substanța, viața
Ma uit la acele momente lipsite de măreție, la ziua
In care credeai ca nu se mai poate întâmpla nimic
Notez ora in care hrănești porumbeii si uzi florile
Sunt curios sa îți cunosc, nu banala viața, ci esențele
Adică ceea ce rămâne dupa tine ca o boare de parfum
Nu judec OMul, dar fac dreptate trairilor tale deșarte
Le ridic așa cum ridici un cuib de păsări dintre spini
Le așez intr-o rama de tablou in stilul Rock-o-Coco.
***
Sunt un selecționer, impart viața pe etape și procese
După intensitate și după plictiseala de la amiaza
printre ratați ma învârt in rochii si turbane ca in vis
Aici ma simt acasă, aici sunt plin de extaz, in delir
Așa cum tu treci trista pe podurile din Herăstrău,
Sa îți golești geanta in apa de firimiturile rămase
De nostalgii și de regrete fără nume, de trecutul tau
Așa ma golesc eu de mine printre pictori refuzați
Printre lucrurile pe care nu le vrea nimeni expuse
Pe care cei mulți nu dau bani, nu scriu nici versuri.
***
Iubito, vino cu mine in târgul vechi sa îți arat viitorul
Aici va ajunge și iubirea noastră, aici o vom negocia
O vom imparti pe sertare si pe rafturi si Etichete
Așa cum si eu impart aceste diapozitive în peisaje
In imagini portret, in cele document, in arta spontana
Dar nu exista arta spontana decât in ochiul ce vede...
Ce vede OM-ul dincolo de aceste nimicuri și gunoaie.
***
Aici nu e un târg oarecare, aici e un târg de sentimente
Sunt scoase la vânzare trăirile celor care nu mai sunt
Dar care au fost la fel ca și noi, înfasurati in dantele
Uite o pasare de lemn ce-a cântat pe un birou oval
sau poate in WORLD trade Center la etajul o suta zece
Dar așa stau lucrurile, chiar si cele mai tari de piatra,
La un moment dat intra in pământ sau își iau zborul
Iată, dar, de ce sunt aici, ca atunci când ma vei ajunge
Și te vei plânge ca viața ta a fost lipsită de măreție
Sa îți pun diapozitive cu ce numești tu atât de nedrept
Doar o simpla întâmplarea intr-o zi de joi pe o planeta
Oarecare din Calea Lactee, din zodia florilor și a norilor.
Deci, revenim la ideea nr 2): musai e nevoie sa faci o selecție de poeme și să le trimiți la o editura. Nu se știe niciodată, cineva poate le citește, ca de plăcut sigur o să placă.
RăspundețiȘtergereDin nou o “poezie” , sau o părticică de lumină, foarte, foarte, foarte reușită.
Dacă e atât de musai, sunt curios ce selecție ai face tu :). Poți sa o numești cum vrei tu.
RăspundețiȘtergereMulțumesc
O să fac o listă, promit. În curând.
ȘtergereNu-ti ceream asta dacă nu îți plăcea sa faci listele de lecturi, dar sunt și curios :)
ȘtergereAsa dezlantuire de trairi aici... Si cred ca in fata obiectelor vechi trecem printr-o suita intreaga, ca e un fel de cimitir...
RăspundețiȘtergereSuna fain, cimitirul viselor. Da, sunt multe trăiri amestecate. Dar toate duc intr-un singur punct. Nu, nu este moartea. Ci viața. Viața obiectelor care ne înconjoară.
RăspundețiȘtergereImi dai idei cu targul asta:)) O posibila activitate cand revin in tara. Ca imi place sa scotocesc. Si mai ales ca ma leaga cumva niste povesti de acest targ... o vanzatoare de haine vechi fara un ochi...
RăspundețiȘtergereLa mine s-a întâmplat sa fiu in preajma lui luna asta. Dar cred ca deja Creează depedenta. La început terapie, mai apoi compulsie. Ai nevoie de multă abstinenta sa nu faci acasă un muzeu. Nu sunt minimalist, Dar îmi place spatiul curat, lejer, simplu.
RăspundețiȘtergereSi mie imi place spatiul asa cum zici tu. Nu prea mai cumpar in ultima vreme, dar tot imi place experienta de a vedea, ca da, obiectele au importanta si farmecul lor...
RăspundețiȘtergereAzi alta zi de târg. Acu m-am trezit. Ma duc sa văd ce minuni se mai ascund prin cutii. Ma întrebam de ce le lasă de-a valma. Dar cred ca pentru plăcerea de a răscoli printre obiecte, trecutul. E ceva psihanalitic, ca meseria de arheolog.
RăspundețiȘtergere