Stau in cada și aud
cum se zguduie podeaua
când trece tramvaiul
pe Calea Clarasi.
Stau in cada ca atunci
când te-ai dus in piața
după doua legături de pătrunjel
Stau in cada si
oala roșie emailată
de pe aragaz
e plină de supa cu găluște
Stau in cada și
de fiecare data când
trece tramvaiul prin baie,
mai trece un an
Și nivelul marii a mai crescut
un pic,
și cada e plină de apa,
spuma si alge
Trece tramvaiul pe calea Călărași
zguduind pământul
și nimeni nu protestează
Dacă ai fi știut tu
prin câte băi trece tramvaiul
mișcând periuțe si
poze înrămate...
Intr-o zi se va umple cada,
se va schimba yala
și numărul de la intrare
va fi relocat
către un nou chiriaș, care
va asculta si el cum
trece tramvaiul pe Calea Călărași, așa
ca un cântec de Sirena.
Numai tu sa nu îl auzi cum trece!
Nu stiu de ce acest poem al tau, aproape in proza, ma duce cu gandul la Poema Chiuvetei a lui Cartarescu. Ti-am mai spus cred ca nu rezonez prea mult cu poezia ca gen literar, dar poezia lui Cartarescu ma emotioneaza prosteste de mult. Poezia ta mi se pare foarte lucida, nu stiu daca e potrivit sa spun asta despre o poezie. Ma face si pe mine sa ma simt ca si cand ma trezesc brusc din somn si nu-mi mai pot aminti ce-am visat.Sper ca am visat frumos :)
RăspundețiȘtergereNu știam poema chiuvetei dar am citit-o și îmi place mult. Seamănă cu poeziile lui Gellu Naum, cu poemele lui Tristan Tzara sau Urmuz. Așa ca toți poeții seamănă cu parintii lor, la un moment dat. :)
RăspundețiȘtergere