De dragoste. Intr-o zi de joi.

Sunt un colecționar de sentimente neasamblate 

De tragedii noi și vechi, de povesti pescărești 

Sunt un selector de trăiri spontane printre ruine

 

Ca un DJ ce caută placa pe care o sa dansam 

Nu sunt de aici, dacă ma intrebi, nici de pe-acolo

Sunt doar in trecere prin târgul tău de vechituri 

Îți caut trecutul printre cufere cu farfurii și lumânări.

***

Eu... caut Lumina din care își trage substanța, viața 

Ma uit la acele momente lipsite de măreție, la ziua

In care credeai ca nu se mai poate întâmpla nimic

Notez ora in care hrănești porumbeii si uzi florile  

Sunt curios sa îți cunosc, nu banala viața, ci esențele 

Adică ceea ce rămâne dupa tine ca o boare de parfum

Nu judec OMul, dar fac dreptate trairilor tale deșarte

Le ridic așa cum ridici un cuib de păsări dintre spini 

Le așez intr-o rama de tablou in stilul Rock-o-Coco.

***

Sunt un selecționer, impart viața pe etape și procese 

După intensitate și după plictiseala de la amiaza 

printre ratați ma învârt in rochii si turbane ca in vis

Aici ma simt acasă, aici sunt plin de extaz, in delir 

Așa cum tu treci trista pe podurile din Herăstrău,

  

Sa îți golești geanta in apa de firimiturile rămase  

De nostalgii și de regrete fără nume, de trecutul tau  

Așa ma golesc eu de mine printre pictori refuzați

Printre lucrurile pe care nu le vrea nimeni expuse 

Pe care cei mulți nu dau bani, nu scriu nici versuri. 

***

Iubito, vino cu mine in târgul vechi sa îți arat viitorul 

Aici va ajunge și iubirea noastră, aici o vom negocia 

O vom imparti pe sertare si pe rafturi si Etichete 

Așa cum si eu impart aceste diapozitive în peisaje

In imagini portret, in cele document, in arta spontana 

Dar nu exista arta spontana decât in ochiul ce vede...

Ce vede OM-ul dincolo de aceste nimicuri și gunoaie.

***

Aici nu e un târg oarecare, aici e un târg de sentimente

Sunt scoase la vânzare trăirile celor care nu mai sunt 

Dar care au fost la fel ca și noi, înfasurati in dantele 

  

Uite o pasare de lemn ce-a cântat pe un birou oval 

sau poate in WORLD trade Center la etajul o suta zece

 

Dar așa stau lucrurile, chiar si cele mai tari de piatra, 

La un moment dat intra in pământ sau își iau zborul 

Iată, dar, de ce sunt aici, ca atunci când ma vei ajunge 

Și te vei plânge ca viața ta a fost lipsită de măreție 

Sa îți pun diapozitive cu ce numești tu atât de nedrept 

Doar o simpla întâmplarea intr-o zi de joi pe o planeta

Oarecare din Calea Lactee, din zodia florilor și a norilor.