sâmbătă

De dragoste

Trebuie sa ne învățam anii

Pe derost 

Ca tabla înmulțirii cu șapte 

Ca replicile unui film 

De exemplu:

In câte moduri se poate spune

Am trăit ca un nebun 


Așteptând cuminte in colț


momentul in care sa îmi cuceresc 


in diagonala Regina


Am repetat cu tine sfârșitul 


De zeci de ori 


Și niciodată nu erai mulțumită 


Niciodată nu suna 


Convingător


Ca intr-un film adevărat 


cu actori adevărați și decor 


de Hawai 


Cu spectatori și martori oculari 


Si figuranți plimbându-și iubitele 


pe Champs-Elysees 


Am repetat poate toate replicile 


Care au fost spuse Inainte 


sa ne fi născut 


De milioane si milioane de ori 


— Iubitule, am rămas însărcinată.


— Bărbate...am rămas grea...


— Scumpule? Ghici ce! 


Iar eu trebuia sa fiu surprins 


Și sa te iau in brațe 


Sa dam timpul înapoi 


Și sa calculam zilele, orele


In care s-a întâmplat minunea 


Sa căutam prin albume 


Răsăritul perfect pe o plaja 


la Marea Moarta 


Sa fie ca pe Instagram 


totul perfect 


Și atunci sa îmi amintești 


de toate iubirile care 


Au repetat cu mine replicile 


pana târziu in noapte 


Scenariul care oricărui om 


Ii este dat sa îl joace 


pe viața și pe moarte 


Și am crezut ca suntem reali 


Ca ne iubim ca in filme


La modul Imposibil, 


fiindcă totul era din carne 


Și fiecare replica, 


o durere 


Lacrimile si ele de Mare


sărate, 


Sărutarile uneori dulci


de dragoste, 


alteori


de ura si de moarte 


In câte moduri ti-as fi putut spune, 


Te iubesc!


Poate ca un derbedeu râzând 


Indiferent 


Sau poate cântând așa, un Madrigal 


ca Don Quijote


O, prea frumoasa mea, Stăpâna, 


dulce Stăpâna!


ce îmi domini Marile 


cu corăbiile tale pline de mirodenii 


aduse din Insule îndepărtare 


Iată-ma,


Căpitanul Jack Sparrow!


Îmbătat de alcool si aventuri 


de-o noapte 


Cum sar de la ferestrele junelor 


pe o funie din par împletit 


in trei 


Înainte sa fiu prins de tați 


mereu furioși. 


Erau multe variante...


dar numai una


Numai una deschidea porțile 


Destinului, cerului, vieții 


Numai o singura replica 


Putea sa fie in real, ci nu doar


In miile de posibilități 


Au fost ore in care ai repetat 


Ca o cântăreața de canto 


Ai făcut vocalize si ai țipat 


Ai plans si apoi ai ras


ca o bipolara pana acolo ca 


nu mai știam ce e vis 


și ce e realitate 


Ai spart telefoane si laptopuri 


Care ne ferecau 


cu nu știu ce Vrăji și parole, 


amintirile intr-o cutie 


neagră 


ca a unui avion înainte 


sa cada 


In cazul in care am fi supraviețuit 


Cu cheltuiala și multe ore la terapie, 


Prăbușirii 


Trebuia sa ne hrănim din propria 


Carne 


In cazul in care am fi supraviețuit 


pe o insula pustie 


trebuia 


sa imi devorezi mai întâi 


inima, apoi ficatul 


Din pietrele din rău ti-as fi făcut 


chiar eu cuțitul 


ca sa îmi deschizi intr-o buna zi 


Visceral, sufletul si mintea


ca pe o valiza adusă 


de curenți la țărm. 


In fine.


N-a fost sa fie, 


un film holywoodian 


Ci doar o complicata poveste 


europeană 


Cum îmi place mie, realista, 


gătită in sânge 


In versuri, de mine si de tine. 




***

Backstage. Din culise. După trei nopți nedormite, m-am trezit dimineața cu aceasta frântură de vis, in care repetam mereu aceeași replica ca un actor. Ce tare, mi-am zis, încă adormit. Trebuie sa fie un început bun de poezie. Sa îl notez acum? Mi-e prea somn sa caut telefonul. Dacă nu notez, o sa uit complet poemul, ca de fiecare data. A câștigat de data asta poemul. Cu sacrificiul unor ore bune de somn. 



2 comentarii:

  1. Sunt pretioase momentele astea de semi-trezire. Apar idei, scenarii inedite. Si mie mi se intampla. Cum ai punctat si tu, de cele mai multe ori castiga somnul, alteori cuvintele...

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil se activeaza anumite parti din creier. In acea stare apar si visele dinamice(lucide) care pot fi interpretate si analizate.

    RăspundețiȘtergere