De dragoste

Narcis a fost primul din clasa căruia

I s-a schimbat vocea și care își tăia 

Parul pubian cu mașina electrica de tuns 

Ti se schimba vocea, a observat profa 

de limba romană cu o satisfacție cinică 

ca un ginecolog care îți examinează prepuțul 

Și noi toți priveam la el ca la un vârcolac 

Narcis nu era nici om nici fiara ceva între 

Dumnezeu știe ce, ca nici ornitologii 

Nu ar fi putut încadra un adolescent 

căruia I se schimba vocea in vreo specie a

zburatoarelor bipede fara pene, fara coada 

Narcis inghiți in sec și își drese vocea apoi,

relua cu glasul lui de struțocămilă lectura 

"Autorul vrea... evoca... trairea lirica a..."

Dar profa nu îi curma deloc supliciul 

Iar noi eram martorii tăcuți ai unei crime: 

Narcis își pierdea copilaria printre cuvinte 

Așa cum o șopârla se leapădă de pielea ei. 

Ciudat moment, ciudata viața de adolescent

Sa vii in lume incomplet, sa îți crească sani 

Sa ti se mărească fundul, sa îți curgă sânge 

Nu știu când am obsearvat-o pe Andreea 

Cert este ca începuse sa se transforme și ea

Sa își dea cu deodorant, sa miroase altfel 

Avea blugii strânși pe fund si ne holbam 

când iesea la tabla, ne luau transpirațiile 

Ce integrale, ce ecuații de gradul doi și trei 

Nimic nu se compara cu hormonii care 

Ne ieșeau pe fata, pe care ii storceam cu unghia 

Care ne schimonoseau zâmbetele și care

Ne faceau sa ezitam mereu la primul gest

Sa fim nesiguri și retrași in sine și in fantezii 

Oho, și de câte ori nu ejaculam in visele noastre

Doar la gandul ca Andreea ne va lua de mâna. 

Cred ca Andreea a zburat cu fiecare coleg 

Cu mâinile intinse antingandu-ne doar degetul 

Cred ca toți au luat-o doua ture de cartier 

Pe trotineta, și pe bicicleta și apoi pe scuter 

Dar ea nu era interesată de băieți cu vocea 

nedefinita, cu vocea sugrumată de cocoșei

La poarta școlii o așteptau vocile de bariton 

Antrenate bine pe țigări, petreceri si manele 

Își arunca ghiozdanul pe bancheta din spate

Își prindea parul cu un elastic la spate 

Își scotea guma din gura și o lipea de clanța 

Pe care noi o luam sa o mestecam pana ce

Își pierdea orice gust și devenea un cauciuc.

Apoi prietena ei, Ramona, care le știa pe toate 

Și care ne lasă sa tragem cu ochii la dragonii ei

A fost o perioada grea, și nu chiar așa de frumoasa 

Cum se zice, și cum e cântată in versurile astea.