De ziua ta

înainte sa fi fost m-a strigat 

ființa a tot ceea ce este și exista 

ramele, cârtițele, frunzele

strigau toate de sub pământ

toate voiau un loc in mine

sa iasă din ascundere. 

*

Davide, Davide! Davide! 

aici suntem! Ridica-te și umbla!

și am umblat ca un orb o vreme 

printre pietre, printre lucruri

prin ape plate si negre.

*

Davide, Davide, Davide,

mi-au căzut de pe ochi solzii

din timpane sigilii de sânge 

eu... credeam ca sunt un orb

singur, pe pământul gol...

*

Davide, Davide, Davide

 aici suntem, ridica-te și umbla! 

Și-am început sa plâng.

era prima dimineața cu ceață

când mi s-au deschis ochii

 sa văd viața de sub frunze. 

*

nu ma întrebați cum de încă 

umblu printre voi râzând

nu sunt decât Numele ce-l port

din ziua in care m-ai strigat

Davide! David, aici Sunt...

Intoarce-te la Mine, vino acasă!