Din Paradis, nimeni nu scapă

Femeile, toate complet goale 

Se întindeau 

Ca niște balene eșuate 

pe nisipul fierbinte 

cu fundul spre soare 

soldurile, 

untul pamantului 

pântecele, 

depozitar al tainelor 

sânii 

parguiti ca niște smochine 

gata sa crape 

Așteptau sezonul de împerechere 

și valurile cu ape 

minerale 

Prin care se înfiripa 

asemeni unui bec in soclu

Lumina Duhului Sfant

Dar marea era calma 

ca un lac înghețat 

Nici un val, 

nici o boare de vant 

Bătrânii satului 

Au scos iar oalele de alama 

la streasinile colibelor  

Au suflat aer in cenușa amorțită 

Și au dansat pana la răsărit 

Căci in Paradis nu se mai auzise 

râsete dolofane de copil

Nu se mai se auzise plânsete 

răsfățate cu lapte din țâțe de mâțe  

de mai bine de 100 de ani 

au săpat cu mâinile goale

pan' ce-au dat de Stele'n ape

Și pentru ca arșița amiezii 

risca sa topească toată grăsimea 

si corpul gras acumulat 

timp de sapte cicluri complete 

dupa cărțile sfinte 

Femeile au fost învăluite  

Cu nămol din ghiol

Pământul respira iar prin porii

acestor ființe plăpânde

In așteptarea următorului sezon 

de împerechere.