In Paradis, nu e vrăjeala,
e pe bune
chiar așa cum se zice
si se spune
de mai bine de sapte mii
de cicluri complete de valuri
In mijlocul satului
Crescuse un Baobab pe care urcau
și coborau ca intr-un vis
tot felul de jivine jucăușe
pufosenii colorate
ghemotoace
Faceau tumbe si cădeau
Unele peste altele
Ca apoi sa se cațere pana in vârf
Și sa se piardă in necunoscut
Și din ramurile lui
Bătrânii își faceau pipe lungi
de aproximativ douăzeci si patru
de șchioape
Și fumul lor se ridica la cer
Ca o rugaciune
Asta ii plăcea mult, se pare,
lui Dumnezeu
Care a decis in dreptatea Lui
Sa nu ne mai Ispiteasca
Cu femei dezbrăcate si alte fructe
Interzise de Lege
De aici și vorba aia, din Paradis,
nimeni nu scapă...
*
Se întâmpla ca o fata
frumoasa
Cu parul ca mătasea broaștei
pulpele transparente
Alchimie
dintre Lumina și grăsimea
pamantului
cu tălpile sărutate de țărână
Sa se taie intr-o scoica
ce tocmai își deschisese pântecele
sa-i ofere ofranda frumuseții
o perla roz
Atunci, bătrânii satului
Culegeau frunzele Baobabului
Le uscau la cel de-al doilea
Răsărit de Soare
Și dacă te înțepa un scorpion
din întâmplare
sau un spin de trandafir
ce te-ar fi golit
de albastrul cerului
Daca ai fi călcat peste pui
de năpârcă
frunzele peste care bătrânii suflau
ceva pulbere de stele
te-ar fi vindecat cât ai fi zis:
Sine-sinu-a-du-N-ai, Sinu-a-Te!
*
in fiecare dimineața copiii
Cerului
Aveau obiceiul sa manance
o lingura de argila unturosa
albastra
polen din flori-de-nu-ma-uita
și o raza din primul Soare
de Mai
sigilată cu ceara de albine
in faguri, zaharisiți
păstrati la răcoare in cămara
cu ferestrele orientate
spre noapte
Bătrânii luminau cu ceara
barurile de pe plaja
fumau cu pipele lor lungi
de aproximativ douăzeci și patru
de șchioape
frunzele uscate de Baobab
pana se ridicau
doua palme deasupra pamantului.
*
doar atunci, in acea înălțare
am văzut pe fiii Cerului,
Plangand...
E prea mult! Prea mult...
Coboara-ne din Cer,
Luceafăr blând...
Ochii ne ard!
spuneau ei, plangand...
imbratisarea ta ne sufoca
Coboară-ne iarasi cu picioarele
pe Pământ.
Și hainele lor se aprindeau ca un fitil
de artificii
de focul Duhului Sfânt.
*
Și plângeam și eu cu ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu