Nostalgia

Târziu, foarte târziu 

am invatat sa ma folosesc 

de cuvinte

pana la vârsta de 136 de ani 

nu am avut nevoie 

sa ma exprim altfel decat

prin Sfere 

mi-e greu sa va explic

chiar și azi

in cuvintele cele mai simple 

sentimentele 

cele mai complicate 

Pe care le simteam si trăiam 

Ce pot sa va spun

cu certitudine, e faptul ca,

multă vreme nu m-am folosit 

decât de mișcările 

dansului 

La fiecare sărbătoare 

purtam toți in mâna dreapta

O sfera de Lumină 

La unii era verde, la alții albastra 

Roșie sau violet, roz

isi schimba culoarea in funcție

de stare și moment 

In diferite culori nemaivazute 

Și toate iubirile, visele 

dorințele noastre

Se descărcau ca un fulger 

In aceasta sfera 

ca intr-un cocktail exotic 

Iar la finalul petrecerii 

făceam schimb 

cu cel de care ne îndrăgosteam

Si acel moment intim, 

singular, unic 

Putea fi conectat instant 

La trăirile, dorințele, plăcerile 

noaste pana la orgasm. 

Tocmai de-aia îmi e atât de greu 

Sa ma folosesc de cuvinte

Sunt prea sărace

Spun prea puțin din dorul 

Ce îl simt in mine

Așa ca singurul și cel mai fidel 

mod de a va descrie 

Nostalgia ce ma cuprinde 

Îmi rămân totuși, aceste versuri 

desperecheate și sărace.